Arminden, substitut al zeului vegetaţiei, protector al semănăturilor, viilor şi livezilor, al vitelor şi cailor care a preluat numele şi data de celebrare ale Sfântului creştin Ieremia (1 mai) din Calendarul Creştin, sinonim cu Sângiorz, Maial, Maiagă sau Pom de Mai.

Printre obiceiurile specifice zilei de Arminden amintim:

- împodobirea cu ramuri verzi a stâlpilor şi caselor, a anexelor gospodăreşti pentru protecţia oamenilor şi animalelor de forţa distrugătoare a spiritelor malefice;

- împlântarea în curte, în mijlocul satului, la stâna de oi, în ţarină, între hotare a unei prăjini înalte cu ramuri verzi în vârf sau chiar a unui arbore întreg curăţat până spre vârf de crengi şi împodobit cu flori, cununi şi spice de grâu numit arminden;

- organizarea petrecerilor câmpeneşti, la iarbă verde, la pădure sau la câmp, la vii şi livezi, unde se mânca miel fript şi se bea vin roşu amestecat cu pelin pentru schimbarea sângelui şi apărarea oamenilor şi vitelor de boli, în special de ciumă, aşa cum reiese dintr-o veche strigătură din popor:

"Frunză verde de pelin,
Iata-ne la Armindeni,
Beau mesenii si mănâncă,
Si de ciuma nu li-e frica!"

- rostogolirea prin iarbă, spălarea pe mâini şi pe faţă cu rouă căzută în noaptea de Arminden;

- purtarea pelinului la pălărie, în sân sau în buzunare;

- împodobirea ferestrelor şi icoanelor cu ramuri sau frunze de pelin.

 

Sursa: Ion Ghinoiu, Panteonul românesc. Dicţionar, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2001.

--------------------