Roxana Oprea: Vorbiţi-ne, vă rog, despre debutul
dumneavoastră în fotografie şi despre momentul decisiv care v-a îndreptat
spre această profesie.
Baudoin Lotin : Am făcut studii clasice
înainte de a mă îndrepta spre artele grafice. Desenul îmi putea crea
dificultăti şi vroiam să reuşesc... Acest lucru m-a făcut să abandonez
studiile normale pentru studii artistice în domeniul artelor grafice/
imprimerie. Dupa 3 ani de studii am ales fotografia, dar fără a fi sigur de
reuşită. Contactul cu profesorul meu, fotograful Yves Auqier, m-a făcut să
descopăr că fotografia este esenţială în viaţa mea. Pentru prima dată
descopeream un mijloc de a-mi comunica sentimentele. Nici astăzi nu ştiu să
desenez ...
Roxana Oprea : Ce înseamnă pentru dumneavoastră arta
fotografică ?
Baudoin Lotin: Ce este fotografia? Este
un « instrument » ... un mijloc de a se exprima, de a exprima ceea ce simţim,
ceea ce gândim, ceea ce suntem...la fel ca scrisul pentru un scriitor. De
fapt, descriu lumea aşa cum o percep şi, prin ochii mei, restitui o
realitate, realitatea « mea ». Fotografia este mijlocul care mă ajută să mă
exprim. A devenit vitală pentru mine. Cuvântul artă este secundar ...
important este când ajungi să emotionezi pe cineva cu imaginile tale... când
o persoană care se află în faţa fotografiilor tale iţi spune că acestea îi
vorbesc... atunci poate deveni genial.
Roxana Oprea: Fotografiile realizate sunt întotdeauna
pentru dumneavoastră, pentru plăcerea dumneavoastră sau au existat momente
cand ati facut vreo concesie, fără nicio implicare sufletească,
fotografiind ceva care era necesar undeva sau cuiva sau pentru a se potrivi
într-un loc anume ?
Baudoin Lotin: Nu am nevoie să transform munca mea în
domeniul fotografiei într-o activitate rentabilă din punct de vedere
financiar. Nu lucrez în cadrul unei agenţii sau al unei galerii. Sunt total
independent. Am ales să am altă profesie pentru a mă întreţine. Realizez
documentare şi filme ştiinţifice pentru Universitatea din Namur. Este o
activitate foarte interesantă, care mă ajută să mă formez si care
utilizează si imaginea. Această independentă se regaseşte în munca mea, în
alegerea subiectelor. Nu am nicio obligaţie din exterior. Chiar şi în
alegerea formatelor în care imprim imaginile sunt singurul care decide. Ne
aflăm într-o perioada în care se foloseste din plin formatul mare în
fotografie. Pentru reportajul meu în Maramures am ales formatul mic (13/18
cm), deoarece acesta corespunde cu ceea ce am trăit si simţit... mici
momente din viaţă (cuvântul mic trebuie înteles în sensul de mare, de
preţios).
Roxana Oprea: Care dintre subiectele pe care le abordaţi (de altfel,
foarte variate) vă sunt mai apropiate de suflet ?
Baudoin Lotin:
Nu înţeleg întrebarea.
Despre ce subiecte este vorba? Dacă este în raport cu diferitele reportaje
ale mele, toate sunt importante pentru că dincolo de lucru se află ceva
mult mai important, întâlnirea cu oamenii. Este genial să împărtăsesti
momente cu ceilalţi, să înveţi să îi cunoşti un pic mai bine, să afli cum
îşi trăiesc viaţa. A nu vorbi aceeaşi limbă nu este niciodata o barieră
pentru comunicare, pentru a transmite caldura umană.
O privire, un gest, o miscare a corpului, un zâmbet transmit foarte
bine sentimente, mirosuri. Istoria mea personală mă determină să fiu mereu
dispus pentru întâlnirea cu celălalt. Cred că am rămas foarte pozitiv în atitudinea
fată de om, în ciuda lucrurilor foarte rele de care este capabil. El este
motorul întregii mele munci fotografice.
Un proiect se continuă cu un altul şi cred că nu eu decid ordinea
lor, această ordine mi se impune. De foarte mult timp doream să fotografiez
în România, dar sunt mulţumit că nu am făcut-o decât destul de târziu căci
acest lucru mi-a permis să am mai multă maturitate în alegerea unui astfel
de subiect.
Roxana Oprea: În momentul în care se trece de la hobby la profesie,
se mai păstrează aceeaşi magie ? Sau fascinaţia dispare odată ce elementul
financiar intră în discuţie ?
Baudoin Lotin: Întotdeauna trebuie să facem şi lucruri
care ne permit să ne câştigăm existenţa, care ne fac mai puţină plăcere.
Toţi întâlnim astfel de lucruri în profesia noastra, dar chiar şi în aceste
momente putem fi surpinşi de o clipă magică. Fotografia nu este magică.
Practicarea fotografiei ne face să trăim momente magice. Momente rare, nu
foarte lungi, dar de o intensitate emotională deosebită. Este excelent dacă
reusim să le imortalizăm pe peliculă, dar aceasta nu se întâmplă
întotdeauna si nici nu este mereu necesar. Magia nu ţine de practicarea
fotografiei ca hobby sau ca profesie, ea poate să apară pentru fiecare.
Roxana Oprea: Cum se vede România prin ochiul aparatului de
fotografiat ? De ce v-aţi oprit asupra Maramureşului ?
Baudoin Lotin: Cum v-am spus deja, aparatul de
fotografiat nu este decât un instrument. Ceea ce este important este de a
avea o “privire” şi de a fi deschis pentru ceea ce ne înconjoară. De ce am
ales regiunea Maramuresului? Eu m-am născut într-un mic sat din sudul
Belgiei. Părintii mei erau fermieri şi, când eram copil, încă mai făceam
căpite de fân. Când am aflat că România urma să intre în Comunitatea
Europeană la începutul anului 2007, mi-am zis că este important să merg
acolo, că lucrurile se vor schimba şi că, în curând, nu ne vom mai întâlni
cu acest mod de a lucra, de a trăi. Plecând pentru căpite, am descoperit,
în acelaşi timp, un popor foarte primitor, mândru, care munceşte din greu
şi care trăieste în armonie cu natura. Acest lucru îmi place.
Roxana Oprea: Dincolo de recunoaşterea din partea specialiştilor,
care a fost cea mai flatantă apreciere privind lucrările dumneavoastră ?
Baudoin Lotin: Atunci când cineva mi-a spus «Fotografiile
dumneavoastră sunt departe de spectacolul artistic obişnuit. De astăzi, pot
să privesc iarba altfel...» Ce compliment!
Roxana Oprea: Ce sfaturi le-aţi da pasionaţilor de
fotografie ?
Baudoin Lotin: Să fie mereu în acţiune.
Fotografiind avansăm în cunoaşterea de sine şi în cunoaşterea celorlalţi.