In zona subcarpatica a Buzaului s-a cristalizat in sec. XVIII-XIX o arhitectura populara monumentala, cu trasaturi specifice, care este ilustrata in muzeu printr-o casa, reconstruita in anul 1936 dupa un exemplar de la inceputul sec. XVIII. Asezare de tip rasfirat cu tendinte de adunare spre centru, satul Chiojdu Mic este plasat intr-o depresiune in forma de culoar pe ambele maluri ale raului Basca Chiojdului. In vechime, padurile acopereau dealurile si muntii din jur, constituind o importanta sursa de venituri pentru locuitori.

Pomicultura, ocupatie dominanta in aceasta zona, este reflectata la nivelul arhitecturii traditionale prin aparitia casei cu doua caturi. La primul nivel sunt amplasate beciuri ample, delimitate functional pentru pastratul fructelor proaspete si al butoaielor cu tuica, iar la etaj se afla incaperile de locuit. Casa din muzeu este insotita de o "zacatoare" (recipient din doage, de mare capacitate), prevazuta cu un acoperis din sindrila, sprijinit pe stalpi, in care se depozitau fructele in vederea macerarii lor.

Casa este inaltata pe o impunatoare temelie din zidarie de piatra de rau, in care sunt adapostite pivnita si incaperea cu unelte. Peretii casei sunt realizati din barne rotunde de brad, cu diametrul mic, asezate in cununi orizontale, incheiate "troceste"; capetele depasesc linia peretilor, ramanand vizibile la colturile casei. Un frumos foisor deschis pe stalpi de lemn copliti, avanseaza peste intrarea la beci, protejand-o.

Acoperisul in patru ape are invelitoare din sita marunta, asezata in "solzi de peste". Accesul la catul de sus se face printr-o scara exterioara din piatra, situate pe fatada principala, asimetric. Principalele elemente decorative, realizate prin cioplire si crestare, apar la grinzile si stalpii foisorului si la palimarul prispei, prevazut cu scanduri traforate. Locuinta prezinta in plan: tinda ("sala"), "odaia mare", "odaia mica" si prispa cu foisor ("balcon") de pe fatada. Tinda ("sala") este ingusta si intunecoasa, cu podeaua din pamant lipit; este folosita drept camera de trecere si loc de pastrare al obiectelor de uz gospodaresc. Din sala se face intrarea in fiecare dintre camerele laterale: camera de oaspeti si cea de locuit.

Organizarea interiorului locuintei se individualizeaza prin folosirea covoarelor din lana si a stergarelor de bumbac, impodobite cu cu ample compozitii decorative, alese sau brodate. In tinda si in "odaia mica" sunt prezentate diverse obiecte specifice vietii pastorale: recipiente necesare prelucrarii laptelui (sistar, galeata pentru muls, crinta), doua buciume legate in coaja de cires ( instrumentele traditionale de semnalizare folosite de pastori), crinta de stors casul etc.