Valenii de Munte, veche asezare prahoveana de pe Valea Teleajenului, se afla situata intr-o frumoasa regiune colinara ce face legatura intre vaile Prahovei si Buzaului, cunoscute cai de acces intre Muntenia si Transilvania. In concordanta cu mediul geografic, ocupatiile de baza ale locuitorilor sunt cultura pomilor fructiferi si cresterea animalelor. Pomicultura, ca specific al zonei, a constituit suportul unei faime deosebite, cu atat mai mult cu cat existenta drumurilor comerciale ce strabateau regiunea impunea o anumita dezvoltare economica. In locurile unde existau adevarate "vaduri negustoresti" au aparut, in chip firesc, hanuri. In acest context socio-economic a aparut si hanul "La Francu", cunoscut si sub numele de Hanul "La Bariera", situat in Valenii de Munte. Construit la inceputul sec. al XIX-lea, hanul a constituit un renumit loc de popas, atat pentru negustori cat si pentru oieri. In memoria locala se pastreaza amintirea unei calatorii a domnitorului Alexandru Ioan Cuza care ar fi poposit la acest han.

In anul 1990 Hanul "La Bariera" este transferat in Muzeul Satului. Constructie specializata, hanul este o cladirea zvelta, ce se inalta pe doua niveluri, cuprinzand atat spatii de locuit - incaperi pentru gazduirea oaspetilor - cat si pentru servitul mesei. Un beci mare, executat din zidarie cu piatra de rau, este amenajat sub intreaga constructie fiind destinat depozitarii alimentelor si vinului. Peretii etajului au structura de rezistenta din zidarie, zidul propriu-zis fiind realizat din caramida. Parterul este construit numai din piatra, adapostind o sala pentru servitul masei si bucataria. Pe timp de vara, oaspetii puteau sa ia loc la mese afara, pe prispa larga, deschisa, cu stalpi de lemn, frumos ornamentati cu crestaturi. De pe prispa se face accesul la catul superior, printr-o scara de lemn cu dubla rampa. O paricularitate a hanului este determinata de prezenta, pe langa intrarea principala rezervata clientilor, a unei a doua intrari, pozitionata in partea din spate a casei, care face legatura intre camerele de la etaj si carciuma. Acoperisul cladirii, in patru ape, are invelitoare realizata din sita "ochetita", batuta in solzi.