Laboratorul zonal de conservare-restaurare

 

Muzeul Satului, fiind un muzeu în aer liber, cu peste 320 monumente dispuse pe o suprafata mai mare de 10.45 ha, reprezinta un centru important al etnografiei românesti. Prin specificul sau detine peste 80% materiale de natura organica, în special lemn, care ridica în permanenta probleme de conservare si restaurare.

Situat pe malul lacului Herastrau, având o vegetatie bogata, în muzeu exista o umiditate ridicata de peste 80% si o temperatura care variaza. Pe de alta parte exista si riscul permanent al atacului biologic, cel mai periculos fiind constituit de Merulius lacrymans pentru monumentele din lemn, dar si numeroase tipuri de insecte cum ar fi coleopterele pentru lemn si moliile pentru textile si blanuri.

Grija pentru aceste aspecte este constanta de la înfiintarea laboratorului în 1974, dar preocupari în acest sens au existat chiar din 1971. În momentul de fata laboratorul de conservare-restaurare este format din 23 de specialisti si functioneaza dupa urmatorea structura:

Laboratorul de conservare a monumentelor etnografice si a pieselor din patrimoniul mobil, cuprinde:
- laboratorul de conservare a monumentelor si a bunurilor culturale din patrimoniul mobil
- laboratorul de investigatii stiintifice chimice si fizice

Laboratoarele de conservare-restaurare a obiectelor din patrimoniul mobil, pentru urmatoarele tipuri de suport:
- laborator de conservare-restaurare pictura
- laborator conservare-restaurare ceramica
- laborator conservare-restaurare textile si piele-blana
- laborator restaurare mobilier si obiecte din lemn

În fiecare an în Muzeul National al Satului "Dimitrie Gusti" se face conservarea generala a cca.20 monumente si a inventarului lor.
În cadrul Laboratorului zonal de conservare-restaurare al Muzeului Satului se desfasoara o activitate permanenta si sutinuta de pregatire si coordonare a conservatorilor si restauratorilor din muzeu si din alte centre din tara.

Specialistii Laboratorului executa lucrari ample de restaurare si conservare pe toate tipurile de suport mentionate atât pentru piesele si obiectivele din cadrul Muzeului Satului cât si pentru alte centre din tara si de peste hotare.

În activitatea de restaurare se folosesc în special metode clasice, (integrare, consolidare) si în acelasi timp metode moderne de prevenire si combatere a degradarilor prin utilizarea unor produse noi, a tehnologiei moderne si prin studierea documentatiei privind noile descoperiri în domeniu. Se fac cercetari în domeniul investigatiei fizice si chimice în vederea adoptarii noilor descoperiri din aceste domenii în activitatea de restaurare.