Maramuresul, vechi voievodat independent pana la sfarsitul sec. al XII-lea, loc de origine al primilor voievozi ai Moldovei, este reprezentat in muzeu prin mai multe unitati, intre care si gospodaria din satul Ieud, datand din anul 1890 si transferata in muzeu in anul 1936. Atestat documentar din sec. al XIV-lea, satul Ieud face parte dintre asezarile rasfirate de-a lungul vaii Ieudisorului, afluent al Izei. Cresterea vitelor, ca ocupatie de baza, se reflecta in structura gospodariei, prin proportiile constructiior anexe: sura si "oborocul" (adapostul) pentru depozitat fanul, cu acoperis mobi.

Poarta monumentala din lemn de stejar, cu acoperis din sindrila, bogat ornamentata prin sculptare, este semnul distinctiv al unei categorii sociale: nemesii - taranii liberi. Casa, construita din cununi de barne de brad, pe un soclu scund din piatra, este inconjurata, pe trei laturi, de o prispa ("satra") cu balustrada traforata si stalpi uniti prin arcade. Acoperisul inalt, in patru ape are invelitoare din dranita. In plan, casa cuprinde o tinda mediana, doua camere de locuit si camara. In camera de oaspeti un centru de interes il reprezinta cuptorul de dimensiuni mari, ridicat pe soclu de lemn si bogatia tesaturilor din lana (covoarele).

Grupate intr-o succesiune respectata din generatie in generatie, tesaturile de pe ruda de culme, pozitionata deasupra patului si in jurul hornului vatrei, formeaza o pata de culoare, menita a conferi noblete si caldura interiorului. Cearceafurile, covoarele cu bineunoscutul motiv al "horei" si "calaretului", pernele cu capataie alese, stergarele de cui, intr-o mare varietate decorativa, ofera o imagine convingatoare despre valorile artei populare maramuresene. Mobilierul sculptat si bogatia obiectelor utilitare realizate din lemn, alaturi de vasele din ceramica smaltuita ("ulcioarele de nanas"), etalate pe mester grinda, ca semn al numarului de fini pe care i-a avut proprieterul, ilustreaza inca o data bunastarea materiala si dragostea pentru frumos a maramuresenilor.