Înălţarea cinstitei de viaţă făcătoarei Cruci a Domnului Marea Sărbătoare o avem ca urmare a celor întâmplate în vremea împăratului roman Constantin (306 – 337) numit pentru importanţa deosebită a faptelor sale "Cel Mare". Aşa cum spun izvoadele, înaintea bătăliei de la podul Milvius, de lângă Roma, din 28 octombrie 312, când Constantin l-a înfrând pe uzurpatorul Maxenţiu, împăratului i s-a arătat semnul crucii sub care să poată lupta, îndemn repetat tot în vis, făcut de însuşi Mântuitorul.
În luptele pentru cucerirea Bizantionului (viitorul Constantinopol) ca şi cu goţii la Dunăre a învins, fiind protejat, tot de crucea care i s-a arătat alături cu îndemnul: "În acest semn vei învinge!".
Având această motivare, Constantin a trimis pe mama sa, Elena (soţia împăratului Constanţius I) să găsească la Constantinopol, Sfânta Cruce. Aceasta o va găsi sub un templu al Venerei construit de împăratul Adrian (117 – 138), aşa cum i-a arătat Iuda, "fiu de prooroc", cel care se va numi după botez, Chiriac.
Macarie, patriarhul Ierusalimului (314 – 333), însoţitorul împărătesei Elena în căutările sale, stând pe un loc mai înalt va arăta mulţimii Cinstita Cruce, iar toţi vor exclama: "Doamne miluieşte"; acesta este momentul de început al praznicului "Înălţării Cinstitei Cruci a Domnului".
O parte din lemnul crucii şi piroanele au fost luate de Sfânta Elena şi duse la Bizanţ, nu înainte de a pune să se zidească 21 de biserici între care amintim pe cea a Învierii Domnului unde este Sfântul Mormânt al lui Iisus şi a Mormântului Sfintei Adormiri a Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu.
Constantin, cu toate că s-a botezat în anul morţii, pentru cele făcute pentru creştini, a fost trecut în rândul sfinţilor şi numit "Cel întocmai cu apostolii".
Dr. Sorin Duicu
