14 aprilie 2010

ZIUA MONDIALA A MONUMENTELOR

Comitetul Naţional Român ICOMOS, cu sprijinul Muzeului Naţional al Satului “D. Gusti” organizează miercuri 14.04.2010, ora 11.00, în Sala Gheorghe Focşa a muzeului un eveniment de marcare a Zilei Mondiale a Monumentelor.

Cu acest prilej vor fi omagiate două personalităţi ale culturii româneşti care au contribuit fundamental la definirea profilului şi personalităţii patrimoniului românesc. La manifestare au fost invitaţi Dl. Hunor Kelemen, Ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional, Dl. Bogdan Tataru Cazaban, Consilier Prezidenţial, Dl. Vasile Timiş, Secretar de Stat pentru Patrimoniul Cultural din MCPN, cercetători, istorici de artă, restauratori.

Profesor dr. arh. Anca Brătuleanu va evoca personalitatea lui Alexandru Tzigara-Samurcaş (1872-1952), istoric de artă, figură de prim rang a culturii româneşti, a fost de-a lungul carierei profesionale, profesor de istoria artei, întemeietor al Muzeului Muzeului de Etnografie şi Artă Naţională şi ctitor al clădirii acestuia (actualul Muzeu al Ţăranului Român), director al Fundaţiilor Universitare Carol I etc. Prin finanţarea Uniunii Arhitecţilor din România, Departamentul de Istoria & Teoria Arhitecturii şi Conservarea Patrimoniului din cadrul Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti publică volumul „Arhiva lui Alexandru Tzigara-Samurcaş”. Aflată de decenii printre colecţiile Departamentului, arhiva care vede acum lumina tiparului este alcătuită din cca. 2300 diapozitive pe sticlă, constituind o parte a materialului ilustrativ al cursurilor de estetică şi istoria artei pe care Tzigara-Samurcaş le-a predat, începând cu anul 1906, la Şcoala de Belle Arte şi la Universitatea din Bucureşti, precum şi la Universitatea din Cernăuţi.

Conf. univ. dr. Paulina Popoiu, Director General al Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” va evoca opera fondatorului acestuia, Dimitrie Gusti, printr-un excurs în arhiva istorică a savantului păstrată de muzeul care îi poartă astăzi numele, precum şi a ultimelor cercetări din domeniul patrimoniului rural.

ZIUA MONDIALA A MONUMENTELOR 2010: Patrimoniul agriculturii

Propusă de către ICOMOS şi adoptată de UNESCO în 1983, ZMM se marchează anual pe 18 Aprilie şi are deja o lungă tradiţie în atragerea interesului publicului atât asupra diversităţii patrimoniului mondial cât şi a vulnerabilităţilor sale ce reclamă eforturi conjugate de protejare şi conservare.

Temele din ultimii ani sub care s-au defăşurat Zilele Mondiale ale Monumentelor au fost:

2006 - Patrimoniul industrial

2007 - Monumentele naturii şi peisajele culturale

2008 - Patrimoniul sacru

2009 - Patrimoniul şi ştiinţa

Anul acesta tema Zilei Mondiale a Monumentelor este PATRIMONIUL AGRICOL, ca o contribuţie a ICOMOS pentru Anul Internaţional UNESCO al Biodiversităţii. Patrimoniul generat de agricultură, plasat în spaţiul acesteia şi ilustrativ la scară mondială pentru una dintre cele mai vechi indeletniciri ale omului este reprezentat în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO în principal de peisaje culturale agricole active precum:

• Peisaje viticole (Wachau-Austria, Tokaj-Ungaria, Valea Rinului Superior-Germania, Saint-Emilion-Franta, Alto Douro-Portugalia)
• Peisaje ale culturilor de cereale ori plante industriale (Terasele orezăriilor din Cordiliera Filipineză, Valea culturii de tutun din Vinales-Cuba, Peisajul arheologic al primelor plantaţii de cafea-Cuba, Peisajul natural şi industrial al Tequilei din Agave-Mexic)
• Peisajul evocator al istoriei societăţilor nomade, pastorale şi transhumanţei (Valea Orkhon-Mongolia şi Valea Perafita-Claror din Andorra, Richtersveld-Africa de Sud, Laponia-Suedia, Mont-Perdu-Franţa)
• Peisaje produse de activităţi agricole obişnuite dar remarcabile prin frumuseţea naturală (Coasta Amalfitană şi Val d’Orcia - Italia)
• Peisaje agricole de valoare excepţională prin infrastructura vernaculară şi construcţiile agricole (Campia de mori de la Kinderdijk-Elshout-Olanda).
• Peisajele fosile sunt şi ele reprezentate prin Peisajul Cultural Lope Okanda-Gabon şi Kuk-Papua Noua Guinee.

Lista Patrimoniului Oral Imaterial al Umanităţii instituită prin Convenţia UNESCO din 2003 cuprinde din familia festivităţilor şi ritualurile generate de activităţile agricole următoarele opere de patrimoniu imaterial:

• Ceremoniile Oku-noto no Aenokoto şi cele din din Akiu, Japonia prin al căror dansuri se invoca bunăvoinţa zeilor în favoarea recoltei de orez,
• Festivităţile Ganggangsullae şi Jeju Chilmeoridang Yeongdeunggut (Korea de Sud) şi Cantata Hudhud din Ifugao (Filipine), ceremonii legate de cultura orezului şi de pescuit.

Activităţile agricole sunt fundamentul altor opere ale patrimoniului imaterial al umanităţii precum următoarele tradiţii şi meşeteşuguri:

• Tradiţiile creşterii boilor în Puntarenas-Costa Rica
• Meşteşugul sericiculturii şi mătăsii în provinciile Zhejiang şi Jiangsu, lângă Shanghai şi Chengdu in Sichuan – China.
• Tribunalele de irigaţii de pe coasta Mediteraneana a Spaniei din Murcia şi Valencia.
• Caluşul, România, Capodoperă a patrimoniului oral şi imaterial al umanităţii.

În România patrimoniul cultural al agriculturii, ca şi patrimoniul propriu-zis al agriculturii au suferit o agresiune continuă începând cu mijlocul secolului XX. Întâi cooperativizarea şi apoi, după Revoluţie, vandalizarea terenurilor şi a culturilor, nu în ultimul rând desfiinţarea livezilor şi a viilor tradiţionale au făcut ca puţin din ce constituia valoarea culturală a unei ocupaţii tradiţionale să mai poată fi vizibilă şi autentică astăzi. În acest context apare cu atât mai oportună şi utilă atragerea atenţiei asupra patrimoniului agricol şi a rolului său în definirea memoriei colective şi a identităţii naţionale.

Conf. dr.arh. Sergiu NISTOR, Preşedinte al ICOMOS România